Uita-te la tine. Acum uita-te la mine. Inapoi la noi. Tu, alba, mica, delicata, eu, inalt, sculptat, masliniu. Vreau sa te completez pana in toata colturile corpului si sufletului. Vreau sa-ti tin gandurile in palme, capul pe umar, mainile pe spate, sa te cuprind si arhivez, sa te fac mica-mica, sa te inghesui in mine pana la refuz, cuprins de niste fluturi afurisiti cu care nu m-am mai intalnit de atata vreme.
Vreau sa te sarut cu ochii inchisi si sa simt cum tremuri, dupa atata vreme in care ai fost secat si de energie, si de iubire, si de orice urma de pasiune. Vreau sa te scot din monotonie, sa te iau de mana si sa te plimb pe toate stradutele, prin toate asternuturile, sa ti fac un tur complet al unei inimi de femeie.
Mi-e dor de tine ca de vara, vreau sa te lipesc de un perete obscur si sa te sarut 125 de secunde, sa simt cum te tragi din calea greutatii mele, sa te tin de talie si sa ma apas insistent, incatusat de emotii si fericire, ca, in sfarsit, te-am gasit si nu-ti voi mai da drumul.
Stai langa mine pe canapea si da-ti jos tricoul. Nu, nu, eu fac regulile in acest mic univers. Taci, asculta, fa. Inchide ochii. Saruta-ma. Asa, sa ma incalzeasca. Sa te aud cum gemi de emotie ma excita si ma trimite pe pereti. Te trag peste mine, imi plimb mana peste marginea blugilor, incerc sa-ti simt fundul tare.
Simt cum mi se prabuseste sufletul si cum il ridici pe culmi nebanuite cu o singura muscatura simpla de gat. Ti se face cald, incerci sa te tragi de sub mine. Stai acolo. Trebuie sa te am, am nevoie de tine, sa te zbati nu inseamna decat ca imi provoci si mai mult imaginatia. Jos, fetita mica, jos...